Nu există până acum o dovadă confirmată că pe Marte trăiește sau a trăit vreodată o formă de viață. Roverele au descoperit însă că planeta a avut în trecut apă lichidă, lacuri, râuri și medii care ar fi putut susține microorganisme. Curiosity a identificat molecule organice în roci, iar Perseverance a găsit formațiuni și compuși care merită studiați în laboratoare terestre.
Aceste descoperiri arată că Marte a fost locuibilă în anumite perioade, nu că a fost locuită. Diferența este esențială. Apa, carbonul și energia formează condiții favorabile, dar pot exista și fără viață. Pentru a obține un răspuns sigur, cercetătorii trebuie să excludă procesele geologice și chimice care pot produce semnale asemănătoare celor biologice.
Marte a avut râuri, lacuri și o climă diferită
Suprafața planetei păstrează urmele unei lumi mult mai umede. Orbitoarele și roverele au identificat albii, delte, minerale formate în apă și straturi de sedimente depuse în perioade îndelungate.
Roverul Curiosity a explorat craterul Gale, unde a găsit dovezi că în urmă cu miliarde de ani a existat un lac. Sedimentele arată că apa a rămas suficient timp pentru a produce schimbări chimice importante.
Analizele au identificat elemente necesare vieții așa cum o cunoaștem, inclusiv carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf și fosfor. În anumite zone, mediul nu pare să fi fost extrem de acid sau excesiv de sărat.
Perseverance explorează craterul Jezero, ales pentru o deltă formată la vărsarea unui râu într-un lac vechi. Pe Pământ, deltele pot păstra bine materia organică și urmele microorganismelor.
Roverul a analizat roci sedimentare și magmatice, a fotografiat straturi geologice și a colectat probe în tuburi sigilate. Aceste mostre sunt păstrate pentru o posibilă misiune care să le aducă pe Pământ.
Alte misiuni au găsit gheață aproape de suprafață, iar datele orbitale arată depozite importante în regiunile polare și subterane. Apa actuală se află în principal sub formă de gheață sau vapori, deoarece presiunea atmosferică scăzută nu permite menținerea ușoară a apei lichide la suprafață.
Marte din prezent este rece, uscată și expusă radiațiilor. Atmosfera este foarte subțire, iar suprafața nu oferă condiții prietenoase pentru organismele cunoscute. Dacă există viață actuală, subsolul ar putea reprezenta un mediu mai protejat.
Moleculele organice nu înseamnă automat viață
Curiosity a identificat molecule organice în roci sedimentare vechi. În sens chimic, organic înseamnă că moleculele conțin carbon. Termenul nu dovedește că ele au fost produse de organisme.
Compușii organici pot apărea prin reacții geologice, pot fi transportați de meteoriți sau se pot forma în spațiu. Descoperirea lor arată că ingredientele necesare vieții au fost prezente, dar originea rămâne de stabilit.
Roverul a observat și variații ale metanului din atmosferă. Pe Pământ, o mare parte din metan este produsă de organisme, însă gazul poate rezulta și din procese geologice.
Măsurătorile marțiene sunt greu de interpretat. Concentrațiile sunt mici, variațiile nu apar întotdeauna în același mod, iar alte instrumente nu au confirmat permanent rezultatele la scară globală.
Metanul se poate forma când apa reacționează cu anumite roci. Poate fi și eliberat din rezervoare subterane, fără implicarea microorganismelor. Pentru a stabili originea ar trebui analizate mai multe tipuri de molecule și raporturile dintre formele elementelor chimice.
Perseverance a observat în unele roci minerale, compuși organici și structuri care pot apărea în medii în care a circulat apă. Un exemplu important este o rocă analizată în craterul Jezero, care conține pete și reacții chimice neobișnuite.
Unele dintre aceste caracteristici sunt compatibile cu procese care, pe Pământ, pot implica microorganisme. Ele pot fi explicate însă și prin reacții fără viață, produse de apă, căldură și minerale.
Formularea posibilă biosemnătură descrie un indiciu care merită investigat. Nu reprezintă confirmarea unei forme de viață și nici descoperirea unei fosile.
De ce este atât de greu să confirmăm viața
Instrumentele unui rover trebuie să fie mici, rezistente și capabile să funcționeze ani întregi într-un mediu ostil. Ele pot analiza compoziția rocilor, dar nu oferă toate posibilitățile unui laborator de pe Pământ.
O dovadă convingătoare ar avea nevoie de mai multe semnale care se susțin reciproc. Cercetătorii ar putea căuta structuri celulare, molecule complexe, distribuții specifice ale izotopilor și un context geologic compatibil cu activitatea biologică.
Contaminarea este o problemă serioasă. Navele sunt curățate înainte de lansare, dar oamenii trebuie să demonstreze că un semnal nu provine de pe Pământ, din instrumente sau din procesarea probei.
Și misiunile Viking din anii 1970 au realizat experimente pentru detectarea activității biologice. Unele rezultate au părut interesante, dar nu au putut fi interpretate fără echivoc. Chimia neobișnuită a solului marțian poate imita reacții asociate vieții.
Pentru fiecare indiciu sunt analizate două categorii de explicații:
- procese biologice;
- procese geologice sau chimice.
Confirmarea apare numai dacă variantele fără viață nu pot explica în mod rezonabil ansamblul datelor. Standardul trebuie să fie foarte ridicat, deoarece descoperirea vieții dincolo de Pământ ar schimba profund biologia și înțelegerea Universului.
Titlurile care anunță viață găsită pe Marte exagerează de multe ori rezultatele. O moleculă organică, o pată pe o rocă sau o variație de metan reprezintă indicii, nu organisme confirmate.
Ce urmează în căutarea vieții marțiene
Probele colectate de Perseverance sunt cele mai promițătoare materiale pregătite pentru o analiză viitoare. Aducerea lor pe Pământ ar permite folosirea unor aparate mult mai mari și mai precise decât cele transportate de rover.
Planul de recuperare este complex și costisitor. Necesită colectarea tuburilor, lansarea lor de pe Marte, preluarea în spațiu și transportul în condiții stricte de protecție. Arhitectura și calendarul misiunii pot fi modificate înainte de lansare.
Roverul european Rosalind Franklin este proiectat să foreze până la aproximativ doi metri. La această adâncime, materialul este mai bine protejat de radiația care distruge treptat moleculele organice de la suprafață.
Viitoarele misiuni vor căuta și locuri în care apa ar putea exista în subsol. Peșterile, straturile de gheață și zonele ferite de radiații sunt ținte importante pentru cercetarea vieții actuale.
Chiar și descoperirea unei vieți dispărute ar fi remarcabilă. Dacă microorganismele au apărut independent pe Marte și Pământ, viața ar putea fi un rezultat relativ obișnuit atunci când există condițiile potrivite.
Roverele au schimbat deja întrebarea. Cercetătorii nu se mai întreabă doar dacă Marte a avut apă, ci dacă mediile sale vechi au păstrat urme biologice. Până la o dovadă confirmată, răspunsul rămâne prudent. Marte a fost cândva locuibilă, iar indiciile găsite justifică o căutare mult mai atentă.
