Un câine care stă afară iarna are nevoie de adăpost uscat și izolat, apă care nu îngheață, hrană potrivită și verificări zilnice. Blana nu oferă protecție nelimitată, iar toleranța la frig diferă în funcție de talie, rasă, vârstă, sănătate și obișnuința cu exteriorul. Puii, câinii bătrâni, animalele bolnave și rasele cu păr scurt trebuie adăpostite în interior când temperaturile scad.
Nici câinii mari, cu blană deasă, nu trebuie lăsați afară în ger puternic, viscol sau umezeală. O cușcă improvizată din tablă ori plastic subțire nu este suficientă. Câinele trebuie să poată intra într-un spațiu ferit de vânt și să fie mutat într-un loc încălzit imediat ce apar tremurul persistent, slăbiciunea sau dezorientarea.
Cum trebuie să fie adăpostul de iarnă
Cușca trebuie așezată într-un loc ferit de vânt, curenți și acumulări de apă. Intrarea nu se orientează spre direcția din care bate vântul cel mai des. Dacă este posibil, pune adăpostul lângă un perete sau sub o zonă acoperită.
Podeaua trebuie ridicată de la sol cu ajutorul unor picioare, paleți sau suporturi rezistente. Contactul direct cu betonul, pământul sau zăpada răcește interiorul și favorizează umezeala. Spațiul de sub podea nu trebuie să permită intrarea curentului puternic.
Pereții și acoperișul au nevoie de izolație protejată între două straturi de material. Câinele nu trebuie să poată roade sau smulge polistirenul, vata minerală ori alte materiale izolatoare. Marginile ascuțite și șuruburile expuse trebuie eliminate.
Cușca nu trebuie să fie foarte mare. Un spațiu exagerat pierde repede căldura produsă de corpul animalului. Câinele trebuie să poată sta în picioare, să se întoarcă și să se întindă confortabil.
La intrare poate fi montată o perdea flexibilă, care limitează vântul fără să împiedice accesul. Verifică dacă animalul știe să o folosească. Nu închide complet cușca, deoarece este necesară o minimă ventilație.
Pentru așternut sunt potrivite paiele curate și uscate, aplicate într-un strat suficient de gros. Acestea permit câinelui să își formeze un culcuș și izolează mai bine când vremea este rece. Schimbă-le imediat dacă devin umede sau murdare.
Păturile pot absorbi apa și pot îngheța. Folosește-le numai într-un adăpost perfect uscat și verifică-le zilnic. Un material ud răcește câinele, chiar dacă inițial pare călduros.
Adăpostul trebuie verificat pentru:
- infiltrații prin acoperiș;
- curent la nivelul podelei;
- așternut umed;
- muchii tăioase;
- cuie sau șuruburi expuse;
- mucegai;
- paraziți;
- urme de rozătoare.
Nu folosi radiatoare, becuri improvizate sau pături electrice obișnuite în cușcă. Cablurile pot fi roase, iar materialele inflamabile pot provoca incendii. Orice sistem de încălzire trebuie să fie proiectat special pentru animale și instalat în siguranță.
Apă, hrană și mișcare în sezonul rece
Câinele trebuie să aibă permanent apă proaspătă. Verifică vasul de mai multe ori pe zi când temperatura scade sub zero grade. Spargerea gheții de la suprafață nu este suficientă dacă întreaga cantitate este aproape înghețată.
Folosește un recipient stabil, care nu se răstoarnă ușor. Evită vasele metalice foarte reci, de care limba animalului se poate lipi. Un bol încălzit poate fi util numai dacă este destinat exteriorului și are cablul protejat.
Nu pune antigel, alcool, sare sau alte substanțe în apă. Antigelul este foarte toxic, iar o cantitate mică poate produce o urgență gravă. Păstrează recipientele și scurgerile de antigel departe de animale.
Necesarul de hrană poate crește dacă animalul este activ și petrece mult timp în frig. Nu dubla însă porțiile fără evaluare. Un câine sedentar poate lua rapid în greutate, chiar dacă stă afară.
Urmărește greutatea și condiția corporală. Coastele trebuie să poată fi simțite fără să fie foarte vizibile. Dacă animalul slăbește, cere sfatul medicului veterinar pentru ajustarea cantității și alegerea unei hrane potrivite.
Oferă mâncarea la ore regulate și îndepărtează resturile. Hrana umedă poate îngheța, iar cea lăsată peste noapte poate atrage rozătoare. Spală vasele frecvent, chiar dacă este frig.
Câinele are nevoie de mișcare și interacțiune zilnică. Statul într-o curte nu înlocuiește plimbarea, joaca și contactul cu familia. Evită însă efortul prelungit în ger, mai ales în cazul câinilor vârstnici sau cu probleme articulare.
Nu ține câinele legat permanent. Lanțul îi limitează posibilitatea de a se adăposti și se poate încurca în jurul obiectelor. Un țarc sigur, suficient de mare și protejat este o variantă mai bună.
Protejarea labelor, blănii și pielii
Verifică labele după fiecare plimbare. Gheața se poate strânge între degete, mai ales la câinii cu păr lung. Îndepărteaz-o cu apă călduță și usucă atent fiecare labă.
Sarea și soluțiile folosite pentru dezghețarea drumurilor pot irita pielea. Spală labele după contact și nu permite câinelui să le lingă înainte de curățare. Poți folosi încălțăminte pentru câini dacă animalul o acceptă.
Taie părul foarte lung dintre pernițe, fără să ajungi aproape de piele. Această măsură reduce formarea bulgărilor de gheață. Dacă nu ai experiență, cere ajutorul unui medic veterinar sau al unui îngrijitor canin.
Nu spăla câinele înainte să îl lași afară. Blana trebuie să fie complet uscată. Umezeala reduce capacitatea de izolare și poate provoca o scădere rapidă a temperaturii corpului.
Periază regulat blana pentru a îndepărta firele moarte și murdăria. O blană încâlcită izolează mai slab și păstrează umezeala. Nu rade câinele în sezonul rece.
O haină poate ajuta câinii cu păr scurt, talie mică sau corp slab. Aceasta trebuie să fie uscată, potrivită ca mărime și folosită sub supraveghere. O haină udă sau prea strânsă poate face mai mult rău decât bine.
Când câinele trebuie mutat în interior
Nu există o temperatură unică sigură pentru toți câinii. Un animal de talie mare, sănătos și cu blană dublă tolerează frigul mai bine decât un câine mic sau cu păr scurt. Vântul și umezeala pot face o temperatură moderată mult mai periculoasă.
Mută animalul într-un spațiu interior, uscat și ferit dacă este:
- pui;
- bătrân;
- bolnav sau în recuperare;
- foarte slab;
- cu păr scurt;
- gestant sau alăptează;
- ud;
- neobișnuit cu exteriorul;
- expus la viscol sau ger puternic.
Semnele hipotermiei includ tremurul persistent, mersul nesigur, somnolența, slăbiciunea, respirația lentă și lipsa reacției. În formele severe, câinele poate înceta să tremure, deși starea lui se agravează.
Mută-l imediat la adăpost, învelește-l în materiale uscate și încălzește-l treptat. Nu folosi apă fierbinte, uscător foarte cald sau surse de căldură puse direct pe piele. Contactează de urgență medicul veterinar.
Degerăturile apar mai ales la urechi, coadă și labe. Pielea poate deveni palidă, albăstruie, umflată sau dureroasă. Nu freca zona și nu încerca să o încălzești agresiv.
Verifică animalul dimineața și seara, nu doar bolul cu hrană. Observă dacă mănâncă, bea, merge normal și intră în adăpost. O schimbare bruscă de comportament poate fi primul semn al unei probleme.
Un câine poate petrece timp afară iarna doar dacă are libertatea de a intra într-un adăpost sigur și poate fi mutat la interior când vremea devine severă. Cușca izolată, apa neînghețată și supravegherea zilnică sunt condiții de bază, nu măsuri opționale.
