Multa bataie de cap azi

Azi am avut o zi .. de rahat, cum s-ar zice. M-am culcat la ora 1 azinoapte si m-am trezit la 9:30. Am sarit din pat de parca m-as fi asezat e un ardei iute si repede-repede jos sa golesc masina (era plina de lemne de ieri… arhiplina, extraplina, exagerat de plina!) pentru ca eu stiam ca pana la 12 trebuie sa fiu la scoala sa semnez contractul de studii (contract ce-l primim in fiecare an de facultate).

Imi extrag jumatatea din casa cu graba si o calcam pana la facultate. Pe drum nu ne puteam da seama de ce naiba trage volanul catre stanga… dar tragea de numai, abia il controlam! Parchez in fata facultatii si – surpriza zilei: pana cat casa! In timp ce eu am fugit dupa contract, Caius dadea telefoane in disperare la toti cunoscutii care stim ca au masina.. asta pentru ca dragutul de ‘cumnatel’ a scos cricul din masina si a uitat sa-l bage inapoi (n-am nimic cu el, doar ca… chiar aveam nevoie de cric azi!).

Am revenit de la etajul 6 al facultatii – fara contract, nu era nimeni in cabinet – si am inceput sa cer cric prin parcare, si ca sa vezi – nici unul din sutele de studenti care au venit cu masina n-aveau cric… mai sa fie… Pana la urma ne-a salvat un instructor auto…

Dupa ce am rezolvat cu pana, mergem noi doi sa ducem adeverinta aia (aia dupa care am stat o saptamana pentru o stampila..) undeva aproape de centru. Vreau sa ii intind la tanti de la calor hartiuta si imi spune ca nu aici trebuia sa vin… ci in capatul celalalt al orasului trebuie sa merg! Uff… noroc ca nu mai aveam nici benzina in masina! Am plecat cu rezervorul gol sa cautam calorul. Nu l-am gasit, vaca in loc sa-mi suna un numar de strada, imi da ca reper un cartier intreg! Asa ca am facut o plimbare din aia kilometrica in cautarea unui.. anume bloc.

Pana la urma am gasit adresa… dar era inchis! Ca sa vezi noroc pe capul nostru… Am plecat acasa, ce sa facem. Bine ca a venit un prieten pe la noi, si au plecat baietii cu treburi prin oras si au dus si adeverinta aia nenorocita.

Asa ca azi am avut o zi de tot shit-ul. Asta ca sa nu mai spun ca mi-e casa plina de… lemne! de nu mai stiu pe unde sa le ascund… sper sa scap de ele curand…