Mi-e dor.

Mi-e dor de parul meu lung…toti din jurul meu il plang si imi reproseaza mereu “De ce te-ai tuns?” cand il mai bocesc in public.

Prima data cand l-am tuns, era asimetric, nu prea scurt, ci spre mediu. L-am lasat in pace 2 luni, si mi s-a parut mie ca arata ciudat si ca trebuie sa aibe tot aceasi lungime sa creasca frumos. Big mistake. M-am tuns aiurea, si dupa a trebuit sa fiu tunsa si mai scurt, gen baietel. Acum a mai crescut, poate fi prins intr-o codita minuscula…dar totusi ma uit la pozele mele de anul trecut, de asta iarna, ce lung si frumos era…asa toate culorile cum era.

Bine macar acum daca ma mai intreaba cineva “Te-ai vopsit?” si-i raspund cu incredere “Nu, asta e culoarea mea naturala.”, urmeaza o mica pauza de analiza, gen “asa o fi?”. Plus ca il spal si in 2 minute e uscat, nu mai stau jumatate de ora sa ma chinui, mai ales ca-i vara nene. Nici nu se mai incurca, deci sa privim partea pozitiva a lucrurilor, va creste din nou, si oricum, nu arat chiar asa groaznic cu parul scurt. Sau ma rog, mie una nu mi se pare.