Ce te faci cand cresti mare

Toata lumea a fost intrebata cel putin de cateva zeci de ori: “Tu ce vrei sa fi cand cresti mare?”. Ba bunicii, ba parintii, ba doamna invatatoare sau educatoare. La parinti si bunici se adauga si alte rude, prieteni si chiar necunoscuti.

Eu intotdeauna am fost incapatanata. Nu vreti sa stiti cate discutii aveam in contradictoriu cu parintii 😀 ca va veti lua cu mainile de cap. Cred ca din aceasta cauza mi-am schimbat ‘viziunea’ de job de viitor pe parcursul anilor.

Primul meu job serios l-am avut in minte in clasele 1-4. Toata ziua buna-ziua eram intrebati ce vrem sa ne facem cand ne facem mari. Toti colegii doreau sa fie: doctori, profesori, actori… Na, eu vroiam sa NU fiu ca restul lumii si vroiam sa fiu… dentista. Reactia tuturor a fost: “iecs!” dar eu nu si nu – eu ma fac dentista!

Bun, a trecut si prima perioada de emancipare si a venit gimnaziul. Aveam un diriginte – profesor de matematica – care intr-o zi ne-a intrebat (ghiciti ce…?) ce vrem sa fim cand crestem mari. Eu ma saturasem de infipt mainile in gurile oamenilor… eu doream sa fiu direct pensionara. Nu va spun cat a ras domnul diriginte cand a auzit…

A venit si clasa a 8a. Am dat capacitatea si am intrat la liceu. Ma cam saturasem sa invat asa de mult si cautam tot felul de metode de a copia. Oricum invatam, nu pentru 9 sau 10, dar ceva acolo tot citeam, dar eu vroiam sa fiu sigura ca iau nota buna. Asa ca mi-am schimbat viziunea asupra viitorului si … ma gandeam sa ma fac xerox! Va dati seama ca e gluma, nu m-am lovit la cap.. chiar atat de tare.

Cam asa am ‘evoluat in cariera’ de-a lungul anilor. Am fost dentista, apoi am iesit la pensie, dupa care am ajuns sa fiu de folos oamenilor 😀